Pentru Facturare si Gestiune recomandam Smart Bill. Incerci GRATUIT!
Entităţile au obligaţia să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute, la începutul activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate. Acestea se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.
În situaţia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se evaluează potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
Reglementarile contabile aplicabile in acest caz sunt prevederile art.75 din Ordinului 1802/2014:
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
d) la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.
În cazurile menţionate la lit. c) şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziţie.
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de evaluatori autorizaţi, potrivit legii. În situaţia în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza naturii specializate a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
Avand in vedere cele mentionate mai sus putem concluziona ca plusurile constatate in urma inventatierii se vor inregistra in contbilitate la valoarea justa, iar documentul justificativ in baza caruia se face inregistrarea este procesul verbal de inventariere.
Nota contabila poate fi:
3XX=7588
Autor articol: Urzica Laura, economist, profil Linkedin –click aici–
